vineri, 4 iulie 2014

In talpile goale...

Dincolo de orizonturi :)

Nu sunt un om cunoscut, dar cercurile din care fac parte în ultima vreme, m-au pus
oarecum într-o lumină diferită.
Nu am niciun limbaj atât de elevat încât să pot purta o conversaţie „trează”, ci mai degrabă aş putea spune că sunt monoton. Am mai multe defecte decât calităţi. De ceva vreme sunt mai trist... Stau în fiecare zi, de la şapte spre opt seara şi mă uit la apusul soarelui din locul meu special. Este o panoramă a oraşului şi a pădurii care îl înconjoară. Se combină civilizaţia cu natura. Apusul; cerul se roşeşte de o parte şi de alta formând la mijloc o poartă de lumină... Stau şi aştept pur şi simplu, aştept ceva, pe cineva. Aşteptarea asta îmi dă linişte, pace, răspunsuri la întrebări pe care le am cu privire la diferite trăiri pe care le am. Aştept să vină cineva şi să îmi spună „şi eu trec prin aceleaşi lucruri, simt şi doare, e naşpa, dar putem face ceva şi sigur există o rezolvare”. Realizez că sunt om şi greşesc, iar lucrul acesta ne face oameni. Sunt obişnuit cu nimic şi mai sunt obişnuit ca atunci când primesc ceva, să fac ceva care să ateste că am meritat lucrul primit. Nu se întâmplă la fel şi cu iubirea. Iubirea o dau şi o primesc necondiţionat. Mai am momente în care dau faliment şi nu iubesc tot timpul şi urăsc, dar cei mai mulţi dintre noi nu o să recunoască asta. Acesta e adevărul, suntem oameni şi dăm faliment în multe cazuri.
Sunt o persoană sensibilă pentru că pun repede la suflet şi înţeleg oamenii într-un mod diferit. Poate situaţiile prin care am trecut mi-au modificat modul în care percep un om. Am atâţia prieteni pe facebook şi totuşi, niciunul măcar nu mă cunoaşte cu adevărat, nimeni nu ştie ce simt şi nu e interesat de viaţa mea. Nici nu îmi pasă, ceea ce e interesant...

Am fost facut om de nimic, un nimeni, om fără caracter, definiţii şi pseudonime date de către oameni care nu cunosc nici 5 % din ce potenţial am, din ce pot să fac şi ce ştiu deja. Deşi în faţa oamenilor, poate de multe ori esti un nimic, falit şi nimea-n drum, om cu sau fără caracter şi orice alt pseudonim gândit de ei, gândeşte-te că în ochii Lui suntem priviţi ca oameni care au valoare prin jertfă şi această valoare nu ne este dată de cuvintele lor, ci de Sânge nevinovat vărsat pentru noi. El a iubit şi a iertat. Noi spunem că iubim şi poate iubim, spunem că iertăm şi poate că şi iertăm, dar e uşor să spui şi greu să faci. Falimentăm, dar niciodată nu renunţăm.
Nu contează cât de cunoscut sau necunoscut eşti. Dumnezeu te iubeşte cu defecte şi te primeşte prin Cristos. Eşti tu dispus să îl primeşti pe Cristos? Eu mă aflu în tălpile goale pe un drum necunoscut şi calc prin mizerie până când El mă va ridica. Dumnezeu îngăduie să trecem prin diferite situaţii, pentru că toate acestea au rolul lor. Nu am o concluzie concretă, dar ştiu că în ochii lui Dumnezeu suntem copii, chiar dacă noi ne vedem adulţi. Totuşi, diferă doar comportamentul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu